Nu, regula este că prezența părților nu este obligatorie. Există totuși excepții, când părțile sunt chemate la interogatoriu sau când instanța dispune prezentarea acestora. În aceste situații, pot exista sancțiuni sau consecințe negative pentru neprezentarea părților, atunci când este nejustificată.
Regula este că, după depunerea cererii, urmează o parte scrisă a procedurii, care ar trebui să dureze aproximativ 3 luni, însă de cele mai multe ori termenele variază, în funcție de activitatea instanței în general și măsurile dispuse în cauză în special. Există totuși excepții, când primul termen de judecată se fixează fără urmarea procedurii scrise.
Regula este că, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, trebuie făcută dovada plății taxei de timbru corespunzătoare. Neîndeplinirea acestei obligații conduce la amânarea momentul la care se comunică acțiunea către părțile adverse și la adăugarea unei durate de aproximativ 2 săptămâni la durata procedurii scrise.
Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se poate face până la închiderea dezbaterilor, adică până la ultimul termen de judecată. Dovezile trebuie să includă documentele de plată efectivă a cheltuielilor solicitate. Nedepunerea dovezii conduce la respingerea cererii de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată sau la necesitatea formulării unei acțiuni noi separate având acest obiect, ceea ce presupune cheltuieli de judecată suplimentare.
Deși este prevăzut un termen de recomandare de 30 de zile, care poate fi prelungit în cazuri temeinic motivate cu câte 30 de zile de cel mult două ori, în realitate durata redactării depinde exclusiv de activitatea judecătorului/completului.
Deși există interdicția expresă ca hotărârea să se bazeze pe alte argumente decât cele invocate și puse în discuția părților, în realitate se întâmplă deseori ca în motivarea hotărârii să se regăsească argumente pe care niciuna dintre părți și nici instanța din oficiu nu le-a invocat. Pe de altă parte, chiar cu privire la argumentele invocate și dezbătute, este imposibil de anticipat cu un grad mare de certitudine care va fi raționamentul juridic al judecătorului ce se află la baza hotărârii pronunțate.
Nu este imposibil, însă este nerecomandat. Acțiunea trebuie să cuprindă nu numai o descriere relevantă și coerentă a situației de fapt, ci și o identificare și aplicare corecte și motivate a dispozițiilor legale. Asemenea rezultat nu se poate obține decât printr-un proces de gândire, fiind inutilă copierea și lipirea unor paragrafe din diferite modele disponibile.
Regula este că termenul pentru declararea căilor de atac curge de la comunicarea hotărârii (data poștei, conform plicului). Există însă excepții în diferite materii speciale, unde termenul curge de la pronunțare (data minutei care cuprinde soluția instanței).
Ceva drescriere aici
© Copyright Daring advocacy 2000. Toate drepturile rezervate.